Denaturarea si paralizia
Când întelegem ca toate sistemele sunt într-o constanta evolutie si ca avem
relatii simbiotice evidente si profunde cu natura si cu ceilalti oameni,
realizând ca integritatea noastra este dependenta de integritatea restului
societatii, ne dam seama ca structurile sociale existente sunt anormale si
aberante si ca simpla lor existenta este o cauza a instabilitatii sociale.
De exemplu, sistemul monetar este considerat de multa vreme ca fiind o forta
pozitiva în societate datorita ipotezei ca ofera progres si stimulente
materiale. În realitate, sistemul monetar a devenit un vehicul al divizarii
sociale si al controlului totalitarist. Este cea mai avansata forma de
“Divide si Stapâneste” fiind structurata în jurul ideilor ca: (1) Trebuie sa
luptam cu ceilalti pentru a supravietui, si (2) Fara un stimulent material
oamenii nu fac nimic util.
În ceea ce priveste numarul 1 (trebuie sa luptam
cu ceilalti pentru a supravietui), prezenta acestei caracteristici, a
competitiei, în sistem garanteaza coruperea fiecarui nivel al societatii,
bazându-se pe “noi contra lor”.
Multi spun ca piata libera este benefica… dar corupta în prezent de legi
ineficiente, favoritism, salvarea companiilor de catre stat, etc. Ei presupun
ca, daca un capitalism pur ar fi lasat sa se dezvolte, totul ar fi în regula.
Este fals, deoarece lumea în care traim, cu toata coruptia si favoritismele
ei, ESTE un rezultat al capitalismului. Nici o lege nu va reusi sa opreasca
vreodata traficul de informatii confidentiale, frauda, monopolul,
exploatarea, poluarea, produsele cu degradare planificata sau altele
asemenea… sunt rezultate inevitabile ale sistemelor bazate pe competitie,
deoarece acestea fac necesara folosirea celorlalti pentru a obtine profit.
Punct.
Trebuie sa depasim aceste idealuri opresive si sa ajungem la un sistem
proiectat pentru a sustine fiintele umane… nu a le forta sa lupte pentru
supravietuire. În ceea ce priveste numarul 2, (fara un stimulent material
oamenii nu fac nimic util) este o perspectiva trista si incredibil de
negativa asupra fiintelor umane în general. Sa presupui ca o persoana nu face
nimic decat daca este motivata material, fortata, este absurd. Amintiti-va ca
nu stiati ce înseamna banii când erati copii. Va jucati, erati curiosi si
faceati multe lucruri… de ce? Pentru ca asa doreati.
În sistemul în care traim însa, acea curiozitate naturala si auto-motivare este îndepartata
fortat, obligând oamenii sa se conformeze, pentru a supravietui, unui sistem
de munca specializat, compartimentat, unui rol aproape predefinit. Acest
lucru produce adesea o revolta naturala a persoanei, consecinta a fortarii,
si asa ajungem la separarea “distractiei” de “munca”. Sustinatorii sistemului
monetar (care spun ca acesta ofera stimulente) nu recunosc asta, considerând
lenea ca definitorie pentru fiinta umana.
Într-o societate adevarata oamenii si-ar dezvolta abilitatile naturale
contribuind la dezvoltarea societatii nu pentru ca sunt platiti pentru asta
ci pentru ca, la un nivel superior, realizeaza ca ajutând societatea se ajuta
de fapt si pe ei însisi. Acest tip de gândire speram sa-l promovam. Rasplata
obtinuta pentru contributia adusa societatii este prosperitatea acelei
societati… care, în schimb, sustine propria prosperitate.
Privind lucrurile în ansamblu, este important sa întelegem ca lumea este în
prezent condusa, în mod clar, de un mic grup de oameni aflati în functii de
conducere ale institutiilor dominante în societate – afaceri si finante.
Structurile guvernamentale functioneaza în strânsa legatura cu societatile
comerciale si bancile. Forta vitala fiind banii care reprezinta de fapt o
iluzie, inutila societatii actuale, folosita pentru a manipula si organiza
societatea dupa principii care produc inevitabil elitism, crima, razboi si
stratificare sociala. În acest timp individul este educat ca a fi “corect”
este sursa valorii unei fiinte umane.
Aceasta corectitudine este definita de valorile predominante în societate. Ca
atare, cei care accepta si sustin aceste valori sunt considerati normali, iar
ceilalti sunt considerati anormali sau chiar subversivi. Fie ca este vorba
despre dogmele si traditiile unei anumite societati, sau despre acceptarea
unei religii, baza este aceeasi: materialismul intelectual.
Când întelegem ca parerile noastre si întreaga cunoastere evolueaza continuu, realizam ca orice
sistem de idei care sustine ca stie ceva, fara a permite dezbateri, este
gresit. Religia, bazata pe credinta, este campioana acestei deformari
pretinzând ca stie ceva indiscutabil despre originile complexe si greu de
descifrat ale speciei umane, lucru imposibil într-un univers în continua
schimbare.
Acestea fiind spuse, se poate deduce ca, la fel de periculosi ca structurile
politice actuale, sunt oamenii convinsi sa accepte neconditionat credintele
statice promovate de aceste sisteme… devenind “Gardieni voluntari ai Status
Quo-ului”, ai situatiei existente. Acest lucru se aplica oricarui sistem, dar
în special celor politice, financiare si religioase.
Odata ce identitatile persoanelor adopta doctrinele unei tari, religii sau
afaceri, adesea devine foarte dificil pentru aceste persoane sa se schimbe,
deoarece ideologiile ce le-au fost impuse sunt acum parte a identitatii lor.
Ca urmare, ei perpetueaza doctrinele institutiei pentru a-si mentine
integritatea personala, asa cum o vad ei. Trebuie sa întrerupem acest ciclu
deoarece ne paralizeaza evolutia nu doar ca indivizi, ci si ca societate.